11.11 e despre noi

 

     Cameleonul meu, 

    In fiecare an pe 11.11,   le povestesc copiilor noștri despre povestea noastră de iubire.  An de an vreau sa stie cat de mult ne iubim.  Si sa rămână cea mai frumoasa sărbătoare in familia noastră,  ziua in care m-ai sărutat si universul a schimbat frecventa in viețile noastre.  

    Am iubit cu furtuni.   

    Am iubit cu mișcări tectonice in viața mea. Știu ce gust are iubirea aceea pasionala, care trezește in tine instincte sălbatice si te fac dintr-o ființa, o fiara. Știu cum se simte durerea in urma ei. Știu cat de rupt poți sa ramai atunci cand alegi sa intri in ringul acestor jocuri de putere, adrenalina si suferința. Iubirea sălbatica, iubirea care vine sa fie doar intensa, iubirea care se simte mai tare atunci cand moare. Iubirea care curge prin vene, atunci cand curg lacrimi pe perna. Iubiri destinate sa ajungă sfârșit. 

Am scris pagini despre cum simțeam întregul corp blocat intr-o suferința, care părea ca da sens. Un sens greșit si bolnav, dar totuși o direcție, cea  de sacrificiu. Ori stim noi ca sacrificiul înseamnă dragoste suprema, nu?

Am obosit sa simt durere si sa fiu carne de sacrificiu. 

M-am uitat la mine. Si m-am iubit! Dintr-o data îmi plăcea de mine si ma simțeam minunat adormind cu gândul la mine si nu plângând. Si din poziția in care eu am contat si eu eram pentru mine o prioritate, l-am privit pe cel care avea sa îmi fie iubire...tu! Daca nu ma cocoțam  acolo, nu te vedeam niciodata.  

Iubire care vine din siguranța, din echilibru, din pace si din suflete împăcate. 

Acea iubire care este si atât. 

Nu are nevoie de demonstrații, nu are nevoie de nimic mai mult decât de  doua suflete care sa simtă. Nu ajung sa fie nici jumătăți, nici  nu devin unul. Raman așa cum sunt, ei întregi si ei împreuna.

Nu ai nevoie de sentimente duse la extrem si  furtuni de impulsuri  sa o simți. Este o  trăire de plinătate care se așterne  si lasă liniștea sa fie... Umple si nu lasă loc de ciocniri. Aceea iubire la pieptul căruia ești...fără sa trebuiască sa fii altfel...

Fix ca un răsărit de soare cald, intr-o dimineața care vine in viața mea după furtuni si uragane care au smuls din mine bucăți si m-au împrăștiat, așa este iubirea ta. 

Am știut ca ești tu. Nu am cum sa pun in cuvinte ce se simte cand știi, dar eu am știut si atât. 

Te iubesc de 12 ani. 

Ne iubim aripile unul altuia. Ne iubim si ne preluam culorile. 

Ne iubim atunci cand e cald si bine. Ne iubim cand ne bate vântul.

 Ne-am iubit cand a durut cel mai tare, nu a fost despre noi ci despre copilul nostru. 

 Ne-am iubit in mii de zâmbete.  Ale noastre si doua mai mici care au venit din noi. 

Mi-ai văzut toți demonii si nu ai fugit. Nu i-ai izgonit, ai rămas tare si prezent in viața mea in ciuda lor.

Si eu i-am lăsat pe ai tai sa fie fără sa încerc sa ii gonesc eu. 

Noi am știut mereu sa ne punem iubirea in fiecare problema, dizolva tot si nimic nu-i rezista. 

Pentru ca in iubirea noastră nu este despre noi...este despre tine si este despre mine. Si acum despre ei..minunile noastre, puii noștri. 

Tu si cu mine existam, creștem, ne prăbușim si ne descoperim, fiecare in povestea lui...Dar avem  sprijinul necondiționat al brațelor in care putem sta, putem sa ne odihnim, sa ne bucuram, sau sa plângem. 

Poate ca suna a ireal, însă noi stim care este realitatea noastră si ne ajunge noua. Si cat de ireal e ca ne aparține!

11.11.2011 

Ziua in care destinul meu mi-a arătat ca magia exista si ca viată poate fi de-a dreptul minunata. 

Nu strălucește, nu tipa, nu e cu sclipici și lumini, însă e acolo, mai puternica decât anul trecut, mai întreaga ca ieri, este iubirea care sta in tine, pentru mine și in mine pentru tine! 

Iubesc ceea ce am experimentat împreuna. 

Ma înfurie unele nereușite, însă despre asta a fost vorba intre noi, ne-am lăsat sa fim…și asta presupune sa nu regreți ca ai vrut și nu ai încercat! 

Desigur in viața noastră vor fi mereu atât de multe de clădit, e ok, încă suntem aici sa clădim, asta este in sine o mare realizare. Pentru ca nu respectam forme, suntem plini și suntem noi doi, unul lângă altul…împreuna!

In ziua in care ești iubit de cineva fără sa trebuiască sa fii intr-un anume fel, atunci înțelegi ca iubirea nu cere nici o măsura, nici TOT , nici jumătăți! Partenerul tău nu are nici o putere de decizie in cine ești, in dreptul omului care vrei sa devii sau in felul in care alegi sa trăiești, este cumva acolo pentru ca ii place sa fie lângă tine și nu sa îți impună direcții. Iubește drumul tau, alegerile tale si prezenta ta in drumul lui. 

 La rândul tău ajungi sa fii la fel, sa te bucuri de spectacolul vieții celuilalt om fără sa intervii decât daca acesta îți cere, fără sa cauți sa limitezi ceva. 

 Oamenii nu pot sa aparțină cuiva, nu au cum sa fie niciun TOT pentru nimeni, oamenii trebuie sa fie liberi și sa poată sa existe amândoi in același spațiu fără sa își umbrească creșterea și libertatea!

  Daca rămâi același om intr-o relație  și nu ai o evoluție proprie, atunci ești intr-o legătura care se va sfârși la un moment dat, mergi contra naturii tale. 

 Oamenii sunt individuali și așa ar trebui sa rămânem. 

 A avea pe cineva sa îți facă poza când ai ajuns in vârful muntelui, despre asta este experiența trăita in doi. Și niște ochi care pentru tine sa fie locul in care îți găsești pacea. 

Eu am fost crescuta de o femeie independenta și un bărbat care a știut să fie partener unei femei independente. Ei bine în anii 90 asta era ceva care nu întâlneai prea des. Dar ei mi-au fost părinții si asta a făcut sa caut un bărbat cel puțin la fel de mare. 

Si te iubesc pentru ca înțelegi independenta mea, pentru ca poți sa exiști in preajma ei si nu te împiedici in ea. 

Noi nu încetam sa mai fim indivizi. Și asta este atât de complex încât aici este secretul intre cei care reușesc să fie împreuna mai mult timp sau cei care sfârșesc despărțiți.

Înainte de a fi doi suntem câte unul. 

A putea fi fericit și împăcat cu ceea ce ești tu singur și ceea ce este partenerul tău în afara relației este primul pas către o relație de durata, una sănătoasă.

Capacitatea ta de a ma sprijini pe mine, cere sa fii mult mai bărbat ca alții, sa fii tatăl care ești din copilul care ai fost e pentru mine o minune! Ești dincolo de toate, un om pe care îl admir și la care încă ma uit cu emoții de foarte multe ori. Sper sa fiu la înălțimea măreției tale ori de cate ori vei avea nevoie de mine sa iți fiu sprijin. 

Nu suntem ceea ce trăim azi. 

Suntem toată povestea care am trait-o, atât de specială ca nu aș înlocui nimic. 

Ești tot ce știu ca poți deveni și vreau sa fiu lângă tine sa cucerim împreuna toate obstacolele si toate visele! Si vreau sa fiu cea mai buna varianta a mea, sub admirația ta. 

E sfânta iubirea si familia în viața mea. 

Tu ești sfânt si cel mai de preț reper pe care il am. 

Te iubesc așa cum noi doi ne iubim, in culorile noastre si in ritmul nostru, cameleonic!

Inca un   11.11 in viața
mea si sper sa adun la nesfârșit...