URAT si FRUMOS sau POLITICA si ARTA
"Arta nu urmareste reprezentarea unui lucru frumos, ci frumoasa reprezentare a unui lucru."
Immanuel Kant
Am renunțat să mă mai uit la ce se întâmpla în plan politic, atunci când am înțeles, cu o claritate care m-a rănit prea adânc, că este inutil. Am avut naivitatea vârstei și am trăit aceasta iluzie, cum că lumea și-ar putea rezolva neajunsurile prin diferitele abordări politice. Realitatea vine si îți limpezește orice gând de speranță . Anii m-au făcut să măsor corect sau cel puțin aproape corect anumite aspecte. Politica nu reprezintă nici speranța, nici rezolvare, este putere și dezinteres, clădită pe relații și nu din cele care nasc ceva bun. Ei bine…am văzut o imagine de la care am preferat sa îmi întorc privirea.
Insa nu trăim altfel decât raportați la aceste jocuri de putere și diferitele lor decizii vin să se înfigă in realitatea noastră și a copiilor noștri. Pentru că burlescul și incultura, grobienii cu ceafa lată, dUamnele cu mai mult botox decât cultura și progeniturile dintre aceste specimene stau la baza a ceea ce noi astăzi numim sisteme, acele sisteme care au menirea să ne ofere un trai mai bun sau mai greu.
Se desfășoară în acest oraș minunat un eveniment care merită sa îl privim, indiferent dacă suntem sau nu iubitori de artă. Eveniment care nu are legătură cu lumea politică si nu ar fi trebuit să fie folosit în a manipula acea masa de oameni și așa rătăciți în slaba lor viziune despre lume si viitor.
Dar acești îngeri ai frumosului, lăsați de Dumnezeu pe pământ nu au putut să nu reacționeze. Dintr-o dată …au simțit o nevoie urgentă , in fața la toate lipsurile de care noi ne izbim, să intervină in bunul mers al unei expoziții de artă. Noroc ca s-a putut vedea mai clar, cât de scunzi și mediocrii sunt.
Arta este ca o armă tare ascuțită și dacă nu o știi a mânui, poate sa mutileze chiar. Si așa au rămas…multi din "apărătorii frumosului", mutilați de adevarul care stă in artă. Pot să stea liniștiți și să doarmă in continuare somnul de frumusețe, ne-am prins doar noi cei care am mai cules ceva cultură in lupta noastră de supraviețuire.
Pentru ca viața noastră de zi cu zi este pura artă , trecem prin iadul lui Dante si mai plătim si impozite.
Cei care au organizat măcar o nuntă, înțeleg ce înseamnă punerea in mers si la dispoziția noastră, a acestui eveniment. Câtă munca si efort stau in spatele a ceea ce astăzi putem aprecia ca fiind BIENALA ALBASTRA -OXYMORON-. Simt multa furie numai când îmi imaginez o singură noapte nedormită a unui organizator, pentru că întâmplător, înțeleg efortul lor si pot să il apreciez la adevărata lui valoare. Și să vezi ca ceea ce tu ai clădit este folosit în scopuri mizere, este neplăcut.
Haideți să ne oprim la acest cuvânt, oximoron, care definește ceea ce dorește să exprime prin exponentele prezente acest eveniment.
Este un termen preluat din greacă , care reprezintă o figura de stil. Mai exact suprapunerea a doi termeni incompatibili, pentru a crea o imagine mai puternică. Organizatorii vin și explică ce doresc să scoată în evidență prin selecția de creații alese. Își doresc ca noi să reflectăm asupra problemelor lumii contemporane, a societății noastre, cu bune si rele. Doar aceasta frază ar fi trebuit sa facă lumină in multe minți, însă din nou...cum aș putea să ma aștept la așa joc de lumini?
Ca orice vernisaj, poate să aibă privitori încântați sau mai puțin emoționanți de ceea ce văd. Însă de la simpla critică a picturilor sau a sculpturilor, făcută de cei care înțeleg sau nu această zonă a artei, cu ale ei nuanțe, s-a ajuns la a blama și a defăima. Nu “vezi” nimic, ca sa citez un suspus consilier, treci pe lângă, atât de mare este varietate adusă în fața ochilor noștri de acest eveniment, ca este imposibil să nu dai peste ceva “frumos”, despre care poți sa spui o vorbă de apreciere. Sunt anunțate și descrise aceste expoziții și nu te obligă nimeni să te duci să vezi lucrările lui Virgilius Moldovan, dacă citești ca este un artist care se axează pe nuduri și tu ești pudic, sau ai copiii de mâna.
Istoria artei, da, exista o astfel de istorie, care vorbește despre cum au evoluat toate aspectele care țin de pictură , sculptură , artă murală , artă arhitecturală , arta bisericească.
Un iubitor de artă poate sa înțeleagă subtilitatea care este redată de aceste aspecte. Felul în care societatea se raportează la arta, ceea ce se naște într-o anumită epocă, este o radiografie mai clară decât orice descriere istorică. Natura omului este așadar sculptată de aceste respingeri sau acceptări, specifice anumitor timpuri.
Tot ce însemna bust și portret, peisaje și natura moartă, înțelegem imediat, avem puțin de comentat pe lângă. Dacă am fi avut zilele astea in Brașov doar genul acesta de artă , nu aș fi ajuns să scriu astăzi nimic. Eram cu toții amorțiți de frumos și clasic, treceam în revistă încă o expoziție, finanțată corect de Primăria noastră și nu riscam să rămânem fără fonduri anul care vine. Aveam artă pe placul politicienilor si pe înțelesul tuturor.
La anul cu un buget mai mic, putem expune ceva tablouri printate de la Ikea sau Dedeman, ar fi ceva ce putem tolera, nu zgârie nici o retina. Ma pot ocupa personal de o selecție fina și profunda de coșuri cu fructe, ca să fie și mai palpitant pot introduce cateva pisicuțe din acelea chinezești care făceau senzație în epoca postcomunistă. Garantez că vom putea merge liniștiți cu copiii la expoziții, fără să citim descrieri plictisitoare înainte. Piesa de rezistență ar fi, faimoasa scena turceasca, care era printată pe toate covorașele prinse în pioneze pe pereți. Am putea numi expoziția "BIENALA FRUMOSULUI UNIVERSAL" și vom primi laude despre cum poate arta să ne ducă într-un sentiment de nostalgie și în același timp vom lauda cât de minunate au fost făcute selecțiile. Da...așa am putea să salvăm cultura de monștri, obscenitate și mai ales de nuduri, nu vom avea nici un sân dezgolit. Fără dar și poate voi avea grijă să nu care cumva sa avem vreo formă care să se asemene cu un penis. Vom exclude orice combinație de culori care poate sa încline imaginația către zona de LGBT. Știu ca este imposibil să nu punem intr-un tablou culorile curcubeului, cu toate că ele reprezintă de fapt cercul culorilor, dar promit sa limitez orice posibilă combinație. Nu vom vedea funduri, scuzați-mă dosuri...Imaginea dosurilor trebuie să rămână sfant asociata cu cea a autorităților ca răspuns la problemele noastre, nu putem să o folosim altfel.
Desigur, pentru cunoscători, inclusiv în aceasta zonă a artei cu natură moartă si portrete a existat mare neacceptare si ori de câte ori cineva se gândea sa vina cu alt stil, unul nou, existau voci care blamau noutatea și cereau pastrarea cunoscutului.
Acum să terminam cu acest aproape orgasmic vis... vreau să revin in lumea realității și nu doar a celei care o trăim noi astăzi, ci a celei care ne-a format ca ceea ce suntem astăzi.
Cum ar fi să povestim ca artiști cu tablouri care se vând azi pe milioane de euro, expuși in cele mai prestigioase muzee si poate in cele mai importante birouri, au fost cândva marginalizați, tocmai pentru ceea ce azi apreciem ca fiind genial? Asta ar face din noi fix romanii care l-au răstignit pe Isus, nu? Si nu in sensul biblic ci metaforic vorbind.
Ceea ce nu putem face cu siguranță, nici astăzi, nici in secolele ce au trecut nu au izbutit alții sa facă , este sa definim frumosul sau uratul. Și nici să cenzuram arta dupa limita timpului in care ea se naște.
De precizat ca artiștii de-a lungul istoriei artei in orice formă a ei, nu au pretins că aduc ceva frumos in fața noastră. Ei au adus emoții, stări , idei, viziune, conștientizare și strigate, eliberare și condamnare, pentru că asta este menirea artei, fie ea literară , plastică , teatrală, cinematografică sau fotografică .
Noi gasim sau nu frumosul in poeziile lui Baudelaire. "Florile răului" a revoluționat insa literatura prin abordarea complet diferita, prin ieșirea din rânduri. Și desigur avem și exemple noastre, Tudor Arghezi, Bacovia nici ei nu au sunat mai puțin "hidos" pentru cei din vremea lor, dar astăzi reprezintă un reper. Si nu ma pot abține…trebuie să punctez faimoasa opera a lui Ion Creanga, "Povestea Pulii", deoarece ne tot învârtim în jurul acestui organ.
Vrăjitoarele din "Macbeth" strigau "frumosul e urat si uratul e frumos".
Piesa lui Shakespeare, care nu a pretins niciodată să fie frumoasă sau plăcută de toata lumea, o înțelegem acum, nu-i așa? Cu siguranță are un nivel de acceptabilitate mult peste cel din timpurile în care a fost pusă in scena pentru prima data.
Goya, Picasso, Rubens, Michelangelo, Courbet, Amedeo Modigliani, Egon Schiele, Lucien Freud, toți sunt pictori care au expus corpul uman cu mult peste cat îndura epoca lor, deși nu doar asta este definitoriu pentru creațiile lor. Unele lucrari ale lor au cauzat adevărate revolte, închiderea locurilor unde erau expuse și tind să cred că s-au găsit și atunci puteri politice care sa se folosească de aceste pretexte.
Vreau să vă deschid apetitul pentru a ne reîmprospăta cunoștințele despre arta și sugerez un google search.... Căutați imagini ale celor mai sus menționați si ale acestor maeștri ai uratului, a șocului: Bruegel, El Greco, Giuseppe Arcimboldo, Quentin Matsys, Giovan Battista, Cesare Lombroso, Nolde, Kokoschka, Grosz, Kirchner, Schiele, Marcel Duchamp, Salvador Dali.
Pregătiți-vă să vă oripilați , să fiți indignați , să vedeți uratul, grotescul, obsecenul chiar, veți avea parte de o expunere viscerala a tot ce zace în mocirla ființei umane.
A da...desigur nu este despre noi, deoarece noi, în mine și în voi, în domnii politicieni ai timpurilor noastre, găsim doar noblețe, puritate, inocența și tot ce putem să mai adăugăm aici, pe mine ma lasă inspirația, dupa folosirea cuvântului politician.
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
Artiștii mai sus menționați se duc spre EXCES, spre lipsa de echilibre, distorsionează, caută bizarul, se depărtează de frumos, se apropie de nenatural, de extravaganta.
Astfel aș putea să scriu paginii întregi despre tulburările lor, despre uratul din ei. Sunt suflete care aleg să pună în lucrările lor toată umbra din anumite perioade trăite în bezna și durere. Vom găsi zbucium, incursiuni în străfunduri misterioase ale minților geniale, boli psihice, stupefiante, suicid, crima...Manierismul și barocul dezvolta un gust unic pentru ieșit din comun, experimentează lumea violenței , a morții, a demonilor și a ororii.
Dar să nu aruncam cu pietre, toate astea fac parte din noi, sunt in mijlocul nostru, fie că ne place să le vedem expuse pe pereți, în sculpturi sau nu.
In artă nu ne așteptam ca noul sa aducă altceva decât șoc și nepăsare. Percepția celor mulți este in întârziere față de vizionari. Publicul nu a fost niciodată încântat de arta considerată modernistă și contemporană. Doar cu trecerea anilor s-a ajuns să fie apreciat ceea ce anumiți curenți artistici au avut de transmis ca mesaj la lansare.
Si nu putem împiedica curenții artistici, ei vin din noi, din ceea ce trăim ca și civilizație, din ceea ce o conștiința generala ascunde sau simte. Pentru ca ceea ce nu ne place să vedem este de fapt ceea ce rezonează cel mai tare cu uratul din noi, ceea ce repudiem cel mai tare este fix ceea ce se ascunde undeva in noi. Si ceea ce iubim sau lăudam si acceptam nu este ceea ce suntem și reprezentam, cu adevărat.
Arta a fost întodeauna cu un pas înaintea societății .
Cand arta ilustrează fix ceea ce doare cel mai tare intr-o generație, fix rănile care provoacă cea mai cruntă pierdere de sânge în umanitate, ea va fi clar negată de majoritatea. Nu putem să pretindem că trăim doar clasicul cu care ne-am obișnuit si ne este confortabil. Și cu siguranță nu vom fi deschiși la a privi in fața coșmarurile noastre, puse in culori, forme si făcute aproape realitate, pe deasupra expuse in văzul tuturor. Este înfricoșător si fără dar si poate trezește dezicere.
Dar tocmai avalanșa aceasta imensa de neprimire, conectarea aceasta mai degrabă cu uratul expus spune despre noi ca societate, că avem "hidoșeniile" pe care le criticam, vii și prezente in existenta noastră. Și artiștii care le-au adus in fata noastră, dovedesc ca viziunea lor este corectă si scopul lor de a zgudui prin șoc este atins.
Fugim de tot ce este dezagreabil și hidos pentru că ne este frică de materializarea demonilor din realitatea pe care o trăim. Operele lui Virgilius Moldovan, sunt o strigare, una puternică, la adresa celor care au reacționat cel mai brutal. Cine s-a văzut în oglindă a urlat la văzul oglindirii. S-au simțit oripilați și cer cenzura, cer să dispară aceste imagini din ochii oamenilor, pentru ca ii dezgolește fix pe ei.
Sculptura lui Ion Nasta a fost folosită pur și simplu ca armă politică , fără scrupule, fără vreo minima cercetare a ceea ce reprezintă. Și da, oamenii urlau și la o spânzurătoare acum ceva secole in urmă , nu ma mira că urla la ceva ce nu pot înțelege. Dar sa faci parte dintre cei care iau decizii cu privire la cursul culturii din acest oraș și să nu înțelegi nimic despre cultura , e trist si repugnant.
Lipsa de laude cu privire la ceea ce a fost clasic sau simplu acceptat ca frumos, deoarece exemple din aceasta categoria au fost expuse, ne face să înțelegem cu ușurință care este tendința societății noastre.
Trecerea cu vederea a acelor lucrări care au putut fi mai ușor îngrămădite in "frumosul" atât de mult predicat, de către ai noștri politicieni, întărește convingerea ca doar s-au folosit de ceva ce nu au înțeles. Insa cat de mult rău au putut să faca unei societăți si așa schingiuite. Au sădit dorința de a pleca dincolo de aceste hotare, în oameni care puteau face o lume mai bună, aici in jurul nostru. Acesta este raul cel mai mare care ne este făcut astăzi de politicieni țării noastre, o sărăcesc de suflete valoroase.
Umberto Eco analizează aproape 3000 de ani de frumos și urat in Istoria frumosului făcând pandant cu Istoria uratului.
Oare evaluarea lui in dreptul artei, deși abordarea este filosofică, este suficient de clasică si conservatoare pentru politicienii si consilieri din Brașov, bineînțeles, nu numai. De bun simț ar fi ca domniile lor, consilieri care doresc să comenteze despre artă expusă in orașul nostru și care au putere de decizie mai ales, să își îndulcească cunoștințele cu ajutorul lui. Poate asta le va da șansa să facă parte din cei care au avut viziune și au permis creșterea anumitor valori artistice, istoria ii va nota așa, e mai bine decât să îi treacă la categoria celor care nu au văzut dincolo de limita clasicului si au împiedicat noi curenți să se dezvolte.
Preiau de la Umberto Eco, o definiție a uratului, care îmi place la nebunie și mi se pare foarte sugestivă :"fețele coșmarului care sparg canoanele clasice" .
Niciodată arta nu a crescut și nu s-a dezvoltat altfel decât spărgând aceste canoane clasice, unanim acceptate. Si orice definim a fi clasic astăzi, a fost cândva o noutate neacceptata.
Un exemplu simplu pe înțelesul multora, pentru încheiere: "The Gross Clinic" de Thomas Eakins , este o lucrare în care pictorul expune o operație chirurgicală cu detalii explicite. Expoziție Centenara din Philadelphia a respins această lucrare deoarece se temeau că persoanele care o vor vedea vor reacționa in mod negativ la vederea acestei scene.
Ideea care îmi place din acest exemplu este ca societatea refuza nu doar vizualul ci și evoluția pe care nu o înțelege. Operațiile chirurgicale erau ceva nou și încă șocante pentru publicul larg, deci aceasta expunere geniala, o veste plina de speranță pentru omenire, era dezaprobată , din lipsa de viziune.
Arta nu este pentru a fi expusă pe pereți cu scop să înfrumusețeze spațiul, să fie asortată cromatic cu camera sau străzile și piațetele. Și cu atâta mai puțin nu dorește să fie aliniata cu felul în care societatea crede despre ea ca este. Arta nu vrea să fie civilizată, nu vrea să fie pudica nu vrea să fie încadrată în tipare banale, nu e menita să fie bibelou și clar nu joaca rolul tablourilor printate de la Ikea. Dar asta nu înseamnă ca arta caută să fie hidoasă , scârboasă, obscena, întunecată sau vulgară . Arta nu caută sa fie nicicum...arta vine să fie pur și simplu mesaj, asta nu presupune că toata lumea îl va înțelege la fel. Este ceea ce dorește să exprime, câteodată frumos, alte dăți urat. Ceea ce noi vedem in creațiile puse în fața noastră este ceea ce poate oglindi ea în noi, cât urat sau frumos avem în noi, atât scoate sau adaugă.
Si nu...nu dorința de a certa politicienii m-a făcut să scriu ci pur și simplu indignare, am văzut cum terfelesc și ultima resursa a acestei societăți. Le au pe toate mocirlite și făcute bucăți.
Comentarii